În limbaj comun, „economia normală” este economia orientată predominant către piață și profit: companii care produc bunuri/servicii, urmăresc eficiență, cresc vânzările și distribuie profitul către proprietari/acționari. Această economie este esențială pentru locuri de muncă și pentru bunăstare, dar nu rezolvă singură toate problemele sociale: excluziune, sărăcie, acces la servicii, integrarea persoanelor vulnerabile. Aici apare economia socială: un set de activități economice care își asumă obiective sociale și reinvestire în comunitate.
La nivel european, Comisia descrie economia socială ca un ecosistem de entități (cooperative, asociații, fundații, întreprinderi sociale etc.) care oferă soluții la provocări sociale, creează și păstrează locuri de muncă și sprijină incluziunea pe piața muncii a grupurilor dezavantajate, contribuind totodată la dezvoltare durabilă. În comunicarea despre planul de acțiune pentru economia socială se menționează rolul acestor entități în inovare socială și în revitalizarea zonelor rurale, ceea ce este relevant și pentru județe cu oportunități limitate.
În România, Legea economiei sociale definește cadrul și principiile acestei zone. Un element-cheie (așa cum reiese din textul legislativ) este prioritatea acordată individului și obiectivelor sociale față de creșterea profitului, solidaritatea și responsabilitatea colectivă, convergența dintre interesul membrilor și interesul general al unei colectivități. În termeni simpli: economia socială caută să producă valoare economică, dar fără să piardă din vedere valoarea socială și comunitară.
Diferența dintre economia „normală” și economia socială nu este o opoziție, ci o complementaritate. Economia clasică este eficientă în scale-up, competiție, inovare orientată de piață. Economia socială este eficientă în integrarea persoanelor vulnerabile, în servicii comunitare și în modele de afaceri care reduc excluderea (de exemplu, întreprinderi sociale de inserție). În multe cazuri, cele două se pot combina: companii private pot colabora cu întreprinderi sociale pentru servicii, mentenanță, catering, curățenie, logistică, generând atât eficiență, cât și impact social.
Pentru un beneficiar individual, economia socială poate fi relevantă în două feluri. Primul: ca oportunitate de angajare într-un cadru mai incluziv, care oferă sprijin, adaptări și trasee de dezvoltare (mai ales pentru persoane cu dificultăți de integrare). Al doilea: ca oportunitate de a începe o activitate economică cu scop social, dacă ai o idee care răspunde unei nevoi din comunitate (servicii pentru vârstnici, reciclare, reparații, servicii de curățenie, cantină socială, activități educaționale). Planul european de acțiune subliniază, în mod repetat, rolul economiei sociale în tranziția verde și digitală și în coeziune.
În contextul proiectelor de formare pentru adulți, la care te poți înscrie aici referirea la economie socială are sens pentru că unele persoane nu vor găsi imediat un job clasic și au nevoie de alternative: activitate independentă, micro-servicii, inițiative locale. De aceea, proiectul analizat include în obiective și în consiliere ideea de sprijin pentru activități pe cont propriu și/sau în domeniul economiei sociale.
CALIFICARE ȘI COMPETENȚE DE BAZĂ PENTRU VIITOR
Cofinanțare: Proiect cofinanțat din Fondul Social European + prin Programul Educație și Ocupare 2021 – 2027 (COD PROIECT: 338099).
Disclaimer: Documentul reflectă exclusiv opinia autorilor și nu reprezintă poziția oficială a Comisiei Europene sau a Guvernului României, care nu sunt responsabile pentru modul în care informațiile din studiu vor fi folosite.
